După cum bine ştiţi (dacă urmăriţi ce se întâmplă în ţară sau dacă măcar vă plătiţi facturile), în România se plăteşte lunar taxa radio-tv. Şi dacă e să facem un exerciţiu de imaginaţie referitor la acest subiect, câţi credeţi că s-au gândit sau au încercat să scape de această taxă? Practic, ea a fost formulată atunci când energia electrică în România era furnizată de către o companie de stat. Acum, că această firmă a fost privatizată, nu există cadru legal care să asigure includerea acestei taxe în factura de energie electrică.

În termeni simpli, nu te poate penaliza o companie privată ce furnizează energie electrică dar nu şi radio şi televiziune, când nu plăteşti taxa radio-tv. În acelaşi timp, SRR (Societatea Română de Radio) şi SRTV (Societatea Română de Televiziune), instituţiile de stat pentru care a fost creată taxa, nu pot da pe nimeni în judecată, întrucât nu au contract încheiat cu nicio persoană fizică. Aşadar, E-ON-ul nu vă poate cere bani pentru nişte servicii pe care nu vi le asigură, iar SRR şi SRTV nu vă pot taxa pentru nişte servicii pentru care nu aţi semnat niciun contract. În concluzie, iată cum românii aleg să arunce bani pe fereastră. Şi gândiţi-vă că acesta e doar un exemplu mic şi neînsemnat. În realitate, ignoranţa face mult mai multe victime, dar oamenii se resemnează şi aleg să nu se întrebe de ce plătesc unele lucruri şi pe ce dau banii.

Dacă doriţi mai multe detalii despre acest subiect sau vreţi mai multe lămuriri despre cadrul legal, puteţi accesa blogul lui Iulian Urban, senator de Ilfov şi Preşedintele Asociaţiei de Asistenţă pentru Consumatori, aici. Iar sursa de la care am pornit acest articol se găseşte aici.