Spre deosebire de “trecutul sumbru”, acum statul nu ne mai oferă nimic, deşi e tipic românesc să crezi că ai drepturi şi să ţi le revendici. Dacă a mai trecut un an sau dacă-i inflaţie sau inundaţie, toată lumea e în stradă cerând nişte drepturi. Avem dreptul să nu părăsim apartamentele situate în blocuri ce se dărâmă la primul cutremur, dreptul să stăm la cârciumă la inundaţii când vin francezii să ne ajute cu scosul apei din casă, dreptul să primim şi mai mulţi bani, dreptul la aspirine compensate, dreptul de a da vecinii în judecată şi dreptul de a fi asistaţi de medici după ce am mâncat ca sparţii la Crăciun sau la Paşti.
Dar evident că drepturile sunt după cum ne avantajează. De exemplu, nu o sa vedeţi pe nimeni în stradă cerând dreptul la muncă, întrucât asta e întotdeauna considerată o exploatare. Suntem aşadar o naţie de milogari şi din păcate mentalitatea noastră duce la blocaj psihologic şi cerşetorie socială. În orice alt stat din lume, nimeni nu cere nimic, întrucât drepturile sunt peste tot ceea ce ar trebui să fie, adică nişte vorbe în vânt, ce au subiecte precum egalitatea între oameni, libertatea de a nu fi cenzurat în niciun fel, sau forma de guvernământ a statului. Când e vorba de lucruri materiale, fiecare din noi ar trebui să se descurce. C-aşa e-n capitalism. De exemplu, dacă unui european sau american îi este casa luată de ape, ia banii de pe asigurare şi îşi construieşte alta. Românul în schimb, cerşeşte una nouă, iar când o primeşte decide să o amplaseze în acelaşi loc, pe motiv că acolo se simte ca acasă şi Dumnezeu îl va feri de furia valurilor data viitoare. Cât despre asigurarea bunurilor, în condiţiile în care locuieşti într-o zonă de risc e o necesitate, în ciuda dorinţelor noastre de a nu ne îndatora.
Culmea e că preferăm să luăm laptop-uri prin credit, dar refuzăm asigurările pe motiv că nu obţinem nimic în urma lor. Suntem nişte oameni de afaceri în adevărata putere a cuvântului şi facem parte, după cum am mai zis, dintr-un popor ciudat, în care toate acţiunile noastre ar fi extrem de comice dacă nu ar fi tragice.
