Odată cu trecerea timpului şi cu schimbarea vremurilor, societatea şi-a modificat algoritmul în urma căruia oamenii obţin bani. Şi dacă e să scăpăm de formule, statistică şi indici, cred că putem împărţi parcursul umanităţii în patru “epoci”. Ţin să menţionez că ne referim strict la partea socială şi la resursele şi interesele populaţiei. Pentru a exemplifica mai bine aceste aspecte, am decis să sacrific, poate, unele detalii cu caracter istoric.

Când lumea era la început, în epoca preistorică, bunurile se distribuiau tuturor membrilor societăţii într-un mod relativ egal. Fiecare îşi aducea aportul la dezvoltarea tribului şi fiecare profita de pe urma acestei dezvoltări. Însă în împărţirea aceasta rudimentară, prioritar era liderul grupului, întrucât el avea dreptul la cele mai bune roade rezultate în urma muncii. Despre acesta din urmă ştim că era ales de către ceilalţi, iar după moartea sa, oricine îndeplinea anumite condiţii îl putea înlocui.

În epoca agrară, oamenii au început să împartă teritorii. Cel ce deţinea mai multe terenuri avea nu doar mai mulţi bani, dar şi un alt statut social faţă de ceilalţi. Vorbim aici de toată perioada de la monarhi şi până la marii latifundiari. Aceştia deţineau pământurile şi le împărţeau după bunul lor plac. În cazul monarhilor, tronul era ereditar, astfel încât averea rămânea în cadrul aceleiaşi familii domnitoare. Principala caracteristică a acestei “epoci” e reprezentată de faptul că oamenii săraci rămâneau săraci în cele mai multe cazuri, îmbogăţirea prin forţele proprii fiind imposibilă. Singura soluţie o constituia poate mariajul cu cineva dintr-o familie nobilă, lucru extrem de greu de realizat în acele timpuri. De asemenea, observăm aici cum dispare proprietatea comună, întâlnită în epoca preistorică şi se individualizează clasele sociale.

Această stare persistă până în epoca industrială, când fiecare cetăţean are şansa de a ajunge bogat prin propriile forţe, munca fiind termenul definitoriu. Astfel, profitând de avansul tehnologic şi de nevoile societăţii, se ridică marii industriaşi din rândul celor ce în epoca agrară erau condamnaţi la sărăcie. Aceştia aduc cu ei scăderea valorii terenurilor agricole, întrucât industria s-a dezvoltat pe terenuri stâncoase, mai ieftine ca achiziţie decât terenurile de câmpie şi cu numeroase minereuri. Epoca industrială e totodată şi “valul” prin care au ajuns bogaţi 99% din milionarii de astăzi, ea permiţând oricărui om să atingă un anumit standard de viaţă cu banii rezultaţi în urma serviciului.

Însă în prezent, epoca industrială a luat sfârşit şi vorbim despre o nou început: epoca ideilor. Dacă vă uitaţi în jur veţi observa cum mulţi ajung bogaţi fără să muncească intens sau chiar fără o educaţie solidă. Veţi vedea de asemenea, copii de şaisprezece ani care au ajuns milionari prin vânzarea de gemuri după reţeta bunicii şi tineri care au creat site-uri valoroase cu care au depăşit industriaşii, în propriile camerele de cămin. Aşadar, în prezent, toate ideile clişeistice cu care ne-am obişnuit, de genul “Munceşte ca să ajungi să ai un serviciu stabil, cu un salariu mare şi numeroase avantaje” sunt de domeniul trecutului, dintr-o altă epocă. În era ideilor, nu trebuie să fii monarh, nu trebuie să munceşti mult şi nici măcar să ai educaţie sau bani. E suficient să ai o idee care să te propulseze. Dacă era industrială îi răsplătea pe cei ce munceau, acum sunt recompensaţi cei ce gândesc, indiferent de vârsta lor, de ţara de provenienţă sau de statutul social.