Mă uitam la ştiri ieri şi mă gândeam la cât de lipsită de demnitate e naţiunea noastră. Ne aliem cu americanii că au rachete şi scuturi, dar ne ţinem bine şi de ruşi să nu ne fie frig la iarnă. Pe lângă asta, chiar ieri am vorbit de umilinţa la care sunt supuşi românii. Uitaţi-vă în presă şi veţi vedea cum toţi au dat cu gura, apoi s-au aşezat la coadă. Suntem în mare parte un popor de laşi ce nu a putut să decidă niciodată. Asta mă face să cred că nu noi am stârnit revoluţia din ‘89 şi că ea a avut bază politică. De altfel, cum să facem noi o revoluţie, cum să ne ridicăm împotriva unei dictaturi când acum, în plină democraţie şi intelectualitate, nu ne putem ridica împotriva unei legi? Până la urmă, rămânem acel popor care dacă pleacă trei luni din ţară uită “come si dice” la noi şi care îşi lasă copiii să înveţe istoria Italiei, fără ca ei să ştie unde e România pe hartă.

Acesta e motivul pentru care susţin că avem nevoie de lideri. Avem nevoie de persoane cu coloană vertebrală, care sa vadă imaginea de ansamblu şi să dorească mai mult decât să acumuleze o avere. Avem nevoie de creatori, de inovatori, de pionieri, nu de băutori de bere, de otevişti şi paiaţe.

Şi nu, în toată munca mea nu e vorba despre banii, ci despre modalitatea prin care ei sunt creaţi cu scopul de a materializa idei, pentru a-i ajuta pe cei ce merg pe drumul propriu indiferent de părerea celorlalţi. Nu e vorba despre “a deţine”, ci despre “a crea”. Căci “a deţine” e un verb depăşit. Avem nevoie de cei care deţin ideile. Pe ei trebuie să-i încurajăm şi să-i promovăm, deşi mentalitatea noastră e de a da în cap oricui îndrăzneşte să spere sau să privească mai sus.

Lumea tinde spre era ideilor şi se simte nevoia de proaspăt, de nou. De idei inovatoare, apărute după săptămâni de izolare socială şi gândire profundă. Lumea se schimbă, iar noi trebuie să ne schimbăm odată cu ea. Trebuie să învăţăm din nou, pentru a doua oară, să gândim, să materializăm, să creăm.