Sunt de părere că destinul e o iluzie şi că talentul, vocaţia sau celelalte lucruri de genul acesta nu există. Cred că fiecare din noi poate deveni orice îşi doreşte. Când eram mic (în perioada aia în care fiecare din noi încearcă toate prostiile, de la balet la instrumente muzicale, pentru a vedea la ce e “talentat”) am eşuat la toate încercările şi astfel mi-am dat seama că nu voi fi un pianist sau un jucător de tenis. Şi nu pentru că nu aş fi fost bun, ci pentru că nu aş fi fost eu, nu m-ar fi reprezentat activităţile astea. În schimb, când am dat de calculatoare, am progresat genial la tehnicile de operare pc, web design, grafică web şi aşa mai departe. Din acest motiv nu consider că ne naştem cu un talent nativ. Sunt unele chestii care ne atrag mai mult sau mai puţin, datorită modului în care ne obişnuim să vedem lumea şi să o înţelegem, dar o alegere nu le exclude pe celelalte.

Ştiţi, se spune despre Leo da Vinci că era un geniu, întrucât era bun la enorm de multe lucruri, de la pictură, până la anatomie şi tehnică militară. Cu toate astea, cred că lui pur şi simplu nu i-a spus nimeni că trebuie să se limiteze asupra unui singur lucru. Mulţi cred că odată ce descoperi un talent trebuie să i te dedici în totalitate, pentru a deveni din ce în ce mai bun, căci altfel rişti să ajungi un diletant, un tip care ştie doar câte puţin din fiecare. Totuşi, din câte ştiu creierul nostru suportă mult mai multă informaţie decât i putem oferi.

Adevărul e că putem fi buni la orice vrem. Mie, de exemplu, niciodată nu mi-a plăcut matematica, din cauza faptului că sunt obişnuit să înţeleg lucrurile şi din acest motiv, părţile matematicii pe care nu le puteam înţelege îmi dădeau bătăi de cap. Cu toate astea, am dat o capacitate, am făcut 4 ani la mate-info şi am dat şi Bacul. Textele scrise de mine până acum câţiva ani erau de maximum o pagină, iar acum nu există limite. Nu mai spun, dacă îmi zicea cineva că o să ştiu fizică în timpul acestei vieţi, îl luam în râs. Dar se poate. Totul e să vrei sau să fii forţat de împrejurări. Cât despre facultate, aş fi putut deveni foarte bine avocat sau programator. Am avut şansele astea, dar am renunţat la ele. Pentru că eu nu sunt aşa, pentru că eu aleg ce vreau să fac şi pentru că eu îmi aleg facultatea, nu ea pe mine.

În concluzie, dream big and make it happen. Nu e nimic care să vă limiteze.