Napoleon Hill vorbea în celebra lui carte “De la idee la bani”, despre cum a învăţat de la Andrew Carnegie că un om ar trebui să-şi petreacă prima treime din viaţă învăţând cât de mult poate şi acumulând toate informaţiile ce l-ar putea ajuta, a doua treime strângând toţi banii pe care îi poate strânge, iar ultima donând cât de mult poate.

Ideea asta a rămas utopică până acum câţiva ani, când pragul dintre săraci şi bogaţi a început să devină din ce în ce mai sesizabil. Atunci, miliardari precum Warren Buffet şi Bill Gates au îmbrăţişat propunerea lui Napoleon Hill şi în prezent încearcă să convină toti milionarii lumii să îşi doneze măcar jumătate din avere.

Dar e greu să le spui celor ce şi-au făcut averea profitând de nişte ocazii ce puteau să nu apară niciodată să renunţe la jumătate din tot ce au acumulat pentru a face lumea mai bună. 90% din ei, de la cei care au fondat Google sau Facebook şi până la Sorin Ovidiu Vântu şi Gigi Becali, toţi au profitat de nişte momente din viaţa lor. Însă când ai fost sărac şi ştii că dacă ţi s-ar lua totul nu ai putea să-ţi refaci averea, nu prea îţi arde să-ţi donezi “juma’ de împărăţie”. Din acest motiv eu consider că adevăraţii milionari sunt cei care au început de la zero, au ajuns sus prin efortul propriu si care pot folosi experienţele trăite pentru a reacumula în cazul unui eşec. Adevăraţii milionari sunt cei care nu se sinucid când sunt pe punctul să piardă tot ce au, întrucât ştiu că pot ajunge iar în punctul de apogeu, aşa cum au făcut-o şi prima dată.