Un binecunoscut clişeu al poporului nostru spune că bogaţii sunt bogaţi întrucât fură de la săraci. Replica asta e bivalentă, având scopul de a argumenta modul în care cei bogaţi au făcut avere, dar în acelaşi timp oferă o explicaţie pentru faptul că persoana în cauză nu are suficienţi bani pe cât ar dori şi preferă să se scuze acuzând pe ceilalţi. Referitor la această afirmaţie, cred că în general bogaţii fură aşa cum fură şi săracii. Nu cred că oamenii pot fi împărţiţi după acest algoritm, dar cu toate astea, sunt de părere că bogaţii cunosc mult mai bine legile şi ştiu până unde pot întinde coarda. E vorba aici nu neapărat de cât se fură, ci de ignoranţa celor din păturile medii şi joase ale societăţii. Informaţia înseamnă putere. Acum ceva timp, bogaţii erau cei care plăteau cele mai mari impozite. Dar cum nu erau de acord cu asta, s-au luptat până au reuşit să destabilizeze balanţa în favoarea lor, aducând taxele în rândul meşteşugarilor şi apoi a ţăranilor. Şi asta au făcut şi în prezent. De exemplu, angajaţii plătesc şi vor plăti tot timpul mai multe impozite decât angajatorii, întrucât statul consideră că firmele sunt cele care oferă locuri de muncă şi susţin economia naţională. Bogaţii nu sunt neapărat lacomi, ci doar interesaţi de banii pe care îi deţin, în timp ce restul, dominaţi de ignoranţă, se resemnează şi aleg să nu se întrebe de ce plătesc unele lucruri şi pe ce dau banii. Morala? Ignoranţa costă.