Am tot vorbit până acum despre bani, aceste hârtii ce ne influenţează viaţa ca niciun alt lucru. Sunt simultan o noţiune simplă (monedă cu care cumpărăm şi vindem), dar şi complexă, întrucât operează pe extrem de multe niveluri, de la cel material, până la cel emoţional sau psihologic. Pentru unii un mijloc, pentru alţii un scop, banii sunt cu noi de la naştere şi până murim, zi de zi, clipă de clipă. Ei vin, trec, te ridică şi tot ei te coboară. Unii cred chiar că fac Pământul să se învârtă, dar cum nu am studiat fizică cu un bancher, nu susţin afirmaţia. Iar dacă e să ne gândim ce sunt ei de fapt, nu cred că vom găsi un răspuns, pentru că bogăţia are un alt înţeles pentru fiecare. Extremele sunt constituite de cei care stau douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru cu ochii pe monitoare, urmărind cursul valutar, respectiv cei care cred că spiritul reprezintă adevărata avere şi refuză să se atingă de “ochiul dracului” (ciudată construcţie, dacă ţinem cont de faptul că biserica deţine terenuri, hoteluri şi chiar televiziuni).

În cazul meu, banii reprezintă cel mai genial joc existent vreodată. Nu e vorba de dorinţa de a avea cât mai mulţi, ci despre acţiunea de a-i crea din nimic. E fascinant să vezi cum îţi poţi folosi intelectul, şi, dintr-un simplu gând apare o sumă de bani, care dă naştere unui lucru pe care ţi l-ai dorit mult. Dar din păcate mulţi zic “pas”. Îşi leagă fericirea de bani şi lasă câteva cifre să-i oprească să aibă ce-şi doresc. Refuză să participe la joc din cauza temerilor de a eşua. Învăţaţi în şcoală că dacă greşeşti sfârşeşti rău, subconştientul lor e obişnuit să nu rişte, deşi nu au de ce se teme, întrucât principala proprietate a banilor şi cea mai importantă în acelaşi timp e că banii nu există. Materialitatea lor nu e dată de o bucată de metal, hârtie sau plastic, ci de ce credem noi că sunt. În realitate, banul e doar o idee. Vi se pare ciudat conceptul, dar doar pentru că nu l-aţi mai întâlnit. Dacă staţi să analizaţi, toate lucrurile create de om, de la roată şi până la internet, au avut la bază o idee; au fost un gând, un abstract ce s-a concretizat în material. Şi dacă ne gândim mai bine, lumea a existat şi înainte de apariţia monedei de schimb. De unde rezultă deci, că banii nu există. Acesta e lucrul pe care bogaţii îl ştiu şi din acest motiv continuă să acumuleze din ce în ce mai mult. Nu sunt constrânşi de obstacole psihologice şi realizează că intelectul şi eventual experienţa sunt singurele lucruri necesare. În ciuda prejudecăţilor, nu ai nevoie de bani pentru a face alţii. Ideea e cea care te face bogat, iar ideile sunt gratuite şi nelimitate pentru oricine.

Spre deosebire de puţinii care au înţeles asta, restul populaţiei îşi leagă fericirea de bani şi lasă câteva cifre să-i oprească din a avea tot ce-şi doresc. Se complac în banal, argumentând fricos că “Trebuie să fac asta şi trebuie să fac asta”, când de fapt singurul lucru pe care trebuie să-l facem e să murim; în rest totul e un joc al alegerii. Mentalitatea asta proastă e rezultatul credinţei că bogăţia e o stare, pe când ea e de fapt o atitudine. Singura diferenţă între cei ce au şi cei ce vor să aibă este evident, voinţa. Dacă am lua un bogat şi un sărac şi i-am duce într-un oraş nou, necunoscut lor, mai mult ca sigur primul va ajunge din nou bogat, în timp ce al doilea şi-ar căuta un serviciu şi s-ar îngloda în datorii, chiar dacă ambii pornesc de acelaşi nivel. De aici rezultă că totul e în capul nostru. Unii numesc asta legea atracţiei. Pe scurt, ea zice că ai lucrurile pe care le atragi în viaţa ta. Dacă eşti morocănos tot timpul, atragi necazuri şi supărări, iar dacă eşti optimist, lucrurile bune vor veni. Totodată, această lege universală mai spune că tot ce te înconjoară are efect asupra vieţii tale. Practic, dacă dorinţa ta e să fii bogat, tot ce trebuie să faci e să te porţi ca un om bogat. Încearcă să aduci în cercul tău de prieteni oameni de afaceri de la care să înveţi şi cu care să schimbi impresii, citeşte reviste de specialitate şi ai grijă la informaţiile cu care îţi hrăneşti mintea, căci gândurile pozitive sunt inutile fără implicare în acel domeniu. E nevoie de curajul sadic de a începe de la zero într-un domeniu nou, de a lua parte la acţiune, indiferent care sunt şansele să pierzi. Cei ce au viciul jocurilor de noroc sunt extrem de aproape de a realiza acest lucru, dar din păcate îşi folosesc curajul în domenii în care matematica îi descurajează.

Dacă totuşi se întâmplă să pierdeţi, gândiţi-vă că aţi câştigat experienţă şi a doua oară nu se va mai întâmpla acelaşi lucru. Eşecurile sunt adevăratele lecţii de viaţă. Ce ar fi însemnat să nu mai încercaţi să mergeţi după ce aţi căzut prima oară? Acela ar fi fost adevăratul eşec. Bogaţilor nu le e frică să încerce nu pentru că au bani de pierdut (la urma urmei, cui îi place să piardă bani?), ci pentru că au realizat că totul se reduce la a obţine ce-ţi doreşti în acel moment, sau a obţine nişte cunoştinţe care te ajută să reuşeşti data viitoare. Nu există pierdere, decât cea de a nu încerca. În încheiere, putem afirma că banii sunt o convenţie (cum e şi timpul, de altfel) şi au doar puterea pe care noi le-o oferim. Nu sunt nici pe departe un scop sau un motiv de îngrijorare. Acum că aţi clarificat aceast aspect, e timpul să meditaţi puţin asupra propriei persoane şi să vedeţi unde vă aflaţi voi în raport cu banii.