Nu v-am mai vorbit despre subiectul de azi până acum sau dacă am făcut-o, nu am subliniat cum trebuie importanţa acestui fapt. În ciuda evoluţiei speciei umane şi a nivelului de dezvoltare intelectuală la care am ajuns, suntem şi vom rămâne dominaţi de instincte primitive. Din acest motiv, atunci când ne întâlnim cu o problemă, cu un neprevăzut sau avem o alegere de forma câştig-pierdere, tindem să fim reţinuţi. Am prezentat anterior cazul social (în care ezitarea în luarea deciziilor cu privire la investiţii nu ne va duce niciodată la profit). Şi cum frica în multe dintre aceste cazuri poate fi cauzată de lipsa de informaţii referitoare la un domeniu, haideţi să înlăturăm puţin relativitatea şi să păstram doar omul în discuţie.

Sunteţi în faţa unei decizii. Una socială, care nu depinde de informaţii la care nu aveţi acces. Ideea vă surâde iniţial şi vreţi să o puneţi pe picioare. Dar în scurt timp, datorită spiritului de conservare, începeţi să enumeraţi părţile rele şi ajungeţi fără să ştiţi într-o încercare disperată de a vă convinge că propriul concept intelectual e greşit. Asta… e o altă ocazie ratată. Drept consolare, tindem să spunem că zilele nu-s numărate şi că sigur alte porţi se vor deschide, dar în cele mai multe cazuri nu va fi la fel. Personal, am ratat unele ocazii din cauze prosteşti: era ceva ce nu mai încercasem, cei din jur nu erau de acord sau pur şi simplu, a lua o decizie şi a o pune în aplicare atunci însemna să ies din echilibrul pe care mi-l construisem. Şi acum, la câteva luni sau câţiva ani după, realizez că am cam tot ce-mi pot dori: am luat propriile decizii şi am ales unde vreau să ajung, scriu despre ce îmi place, locuiesc unde vreau, sunt în stare să analizez o piaţă, să văd ce îi lipseşte şi unde pot interveni (în curând voi prezenta situaţia Iaşiului, pentru exemplificare), iar singurele lucruri care nu au mers cum mi-am dorit nu au depins de mine şi nu le-am putut influenţa în niciun fel. Cu toate acestea, o ocazie ratată rămâne o ocazie ratată. Ştiu că acum e prea târziu să-mi pară rău şi realizez că prezentul ar fi fost probabil acelaşi, dar nah….

Ştiu, veţi citi asta, veţi merge mai departe şi probabil că atunci când veţi realiza că aţi greşit îmi veţi arunca un gând gen “Idiotul ăla a avut dreptate”. Căci aşa e omul: trebuie să decidă singur, ca apoi să câştige şi să piardă. Însă dacă vreodată sunteţi într-o situaţie de 50-50 la sută, nu alegeţi să daţi cu banul. Profitaţi de ocazii, căci ele nu se întorc. Chiar şi o singură ocazie ratată se va simţi peste ani. E adevărat că e complicat să ieşi din rutina zilnică şi să te aventurezi în necunoscut, dar eu unul, când am astfel de momente prefer să nu mă gândesc la nimic în timp ce fac ceea ce am de făcut. Îmi opresc toate gândurile negative şi las totul să se desfăşoare, în ciuda ideilor descurajante care îmi trec prin cap.

Acum e rândul vostru.