După cum ştiţi, oamenii sunt nişte clişeistici cu un spirit de turmă ce a înlocuit aproape complet libera iniţiativă, iar dacă vreţi un exemplu, e suficient să vă gândiţi la modă. Una din “modele” actuale e plecatul în străinătate. Orice tinerel care a luat BAC-ul sau şi-a dat licenţa, încurajat de această realizare, vrea să emigreze. 99.9% dintre aceştia nu se gândesc nicio secundă la oportunităţile existente în ţară sau la modul în care pot evolua în ierarhie aici. E vorba de bani. O maaaare sumă de bani, din care totul e pierdut şi nimic nu se investeşte. Şi ironia e că Spania şi Italia nu ne mai primesc, iar printre noile destinaţii se numără Singapore, India, Arabia Saudită, Taiwan şi China. Noi trimitem românii în China, iar micuţii vin la noi pentru o ocupa deficitul de forţă de muncă. Aşadar trebuie să recunoaştem că globalizarea are şi părţile ei amuzante.

Anyway, după cum v-am mai spus, eu nu am ales să plec cu facultatea şi nu voi alege să emigrez nici după ce o termin. Printre motive se numără faptul că în România ştiu limba, locurile şi cum gândeşte lumea. Una e să ai în sânge mediul în care trăieşti, iar o cu totul altă chestie e să fii minoritar peste graniţe. De asemenea, emigranţii nu dovedesc în niciun fel inteligenţă în deciziile lor, întrucât dacă aici îşi închiriază timpul pentru 300 de euro, în afară primesc o mie, două sau trei. Dar rezultatul e acelaşi. Pe plan profesional, nu evoluează în niciun fel. Dar ce să-i faci… somnul raţiunii naşte monştri.