Legat oarecum de articolul trecut, am avut acum câteva zile o dezbatere despre modul cum se schimbă tineretul de la an la an. Şi am ales termenul de “schimbare”, întrucât nu cred că putem vorbi de o evoluţie sau involuţie. Cauza e reprezentată de influenţele factorilor exteriori. Pe scurt, tinerii sunt distraşi de mult prea multe lucruri pentru a lua în seamă preocupările predecesorilor lor. De aia toată lumea stă pe net şi nimeni nu mai citeşte, nimănui nu-i mai place fizica şi nimeni nu mai joacă fotbal decât pe teren sintetic. S-au schimbat vremurile, iar generaţiile se adaptează. Nu ştiu dacă era mai bine înainte, dar cert e că părinţii prezentului erau priviţi în adolescenţă de către părinţii lor cu acelaşi grad de suspiciune întâlnit şi acum.

Unii afirmă că în ciuda accesului încă din tinereţe la tehnologie, informaţie şi produse, generaţiile actuale nu evoluează, dar depinde din ce mod privim evoluţia. Poate că din rândul liceenilor de 1.70 metri şi 30 de kilograme nu se va naşte un Eminescu sau un Antipa, dar asta poate pentru că societatea nu are nevoie de ei. A trecut perioada în care influenţau societatea. Acum, din punctul meu de vedere, avem nevoie în primul rând de lideri şi în al doilea rând de tineri cu idei ce cred că pot schimba lumea. Şi chiar dacă eşuează, cât timp contribuie cu ceva la dezvoltarea societăţii ruginite şi cu chip comunist, dacă unul dintre aceştia va trebui să se ridice dintre tinereii care fumează în şcoală, mănâncă fast-food şi se dau cu skateboard-ul, then so be it.

P.S.: Am observat că mulţi învinuiesc sistemul educaţional pentru coborârea standardelor, dar din punctul meu de vedere procedează corect. E vorba până la urmă de ceea ce am zis într-un articol trecut şi anume dezvoltarea polivalentă.