De-a lungul perioadei în care i-am analizat pe cei din jur încercând să-mi formez o părere despre societatea românească, am văzut sute de persoane eşuând. Şi mult mai interesantă decât acţiunea în sine e ce se întâmplă după. Practic, oamenii urăsc eşecul într-atât încât îl evită şi nu încearcă să-l accepte ca un pas normal în drumul spre succes. Astăzi m-am hotărât să vă vorbesc despre câteva din cauzele acestei atitudini.
- Lipsa de atenţie la detalii. De obicei, eşecul unora poate fi observat cu ochiul liber din modul în care îşi planifică acţiunile. Cei mai mulţi îşi gândesc planul între punctele A şi B, fără a lua în considerare consecinţele propriilor fapte şi slăbiciunile planurilor. Eu unul, când am o idee şi vreau să văd dacă se poate materlializa, îmi pun toate obstacolele în cale. Vorbesc despre proiectul meu cu familia, prietenii şi mai ales cu duşmanii. Ascult fiecare răspuns al întrebării “Ştii de ce nu va merge?” (lumea are un talent nativ la capitolul ăsta) şi încerc să găsesc un contraargument. Iar dacă în ciuda tuturor părerilor negativiste există o şansă de reuşită oricât de mică, trec la fapte. Practic, folosesc căile ce sunt menite să mă descurajeze pentru a-mi rafina planul.
- Lipsa motivaţiei. Aşa cum v-am mai spus, nu am crezut şi nu cred în talent, pe care îl definesc drept atracţia persoanei încă din vremea copilăriei (când tinde să absoarbă informaţii) pentru anumite acţiuni. Şi chiar dacă ar exista, motivaţia e cu mult superioară talentului. Din păcate însă, românii aşteaptă să fie motivaţi din exterior, deşi ei sunt singurii care pot face asta, întrucât văd imaginea de ansamblu a ideilor personale şi realizează amploarea pe care o pot lua propriile proiecte.
- Lipsa perseverenţei. Atunci când v-aţi hotărât să realizaţi ceva, fiţi pregătiţi pentru un “război” de durată. Cel mai probabil e că vor interveni multe lucruri neprevăzute, veţi decala cu mult deadline-urile stabilite, însă menţineţi-vă planul. Păstraţi-vă ideea, gândiţi-vă cât mai des la ea, vizualizaţi procesul de materializare bucurându-vă pentru fiecare etapă reuşită şi mai presus de toate, ţineţi cont de timp, dar nu-l lăsaţi să vă preseze.
- Incapabilitatea de a pune în practică. Acest pas e probabil cel mai important. Gândurile sunt gratuite şi nu au greutate, pe când faptele vă vor solicita fizic şi psihic. Fiţi pregătiţi pentru efort, treceţi la fapte şi nu lăsaţi nimic să vă stea în cale.
- Lipsa viziunii de ansamblu. E foarte important atunci când lucrezi la materializarea unei idei să îţi acorzi timp pentru rafinarea ei şi să analizezi modul în care detaliul influenţează proiectul final. Altfel ajungi să îţi baţi capul cu elemente irelevante sau cum se spune, să vezi copacii, dar nu şi pădurea din care fac parte. De multe ori am zile prolifice, cu idei de care sunt mândru, dar entuziasmat fiind din cauza acestui lucru, devin subiectiv. Atunci mă opresc din activitate, iau o pauză, urmând ca a doua zi să revin şi în mod sigur privesc lucrurile cu alţi ochi.
Iar când într-un final reuşiţi să daţi viaţă ideilor şi ajungeţi acolo unde v-aţi dorit, nu uitaţi să rămâneţi voi.