Am văzut astăzi pe businessmagazin.ro noile fotografii de pe pachetele de ţigări ale americanilor şi am realizat că fiecare imagine de acest tip conţine termeni precum “fumatul” sau “tutunul”. Şi acest lucru e valabil şi în România. Iar pe sistemul “câinele lui Pavlov” sau “nu te gândi la o pisică neagră”, în momentul în care auzi aceşti termeni definitorii pentru context, involuntar te gândeşti la acţiunea de a fuma, întrucât creierul tău descrie cuvintele prin acţiuni, imagini sau senzaţii.

Din acest motiv punem sucul pe bannere în pahare cu multe cuburi de gheaţă limpezi, de pe care se scurg picături de apă. Ca individul ce trece pe lângă banner să-şi amintească faptul că afară sunt 40 de grade. E doar un truc de marketing şi e cu atât mai eficient cu cât individul nostru, chiar dacă are o mulţime de opţiuni, în majoritatea cazurilor va achiziţiona băutura de pe banner, întrucât pe termen scurt leagă senzaţia de sete cu brand-ul de pe reclamă (ştiu, acum vă e sete).

Dar să revenim la ideea noastră. Analog argumentării de mai sus, nu v-aţi întrebat niciodată de ce fiecare replică anti-tutun de pe fiecare pachet de ţigări din România are ca prim cuvânt “fumatul” sau “tutunul”? Absolut fiecare frază începe cu acest termen pentru a vă aminti senzaţia şi implicit pentru a vă atrage. Din punctul meu de vedere, erau mai eficiente nişte replici violente, dar în acelaşi timp imparţiale, gen “Mâine poţi muri” sau “Copiii tăi vor creşte fără părinţi”. Ăsta impact, nu “(Fumatul – aminteşte-ţi senzaţia plăcută) poate să ucidă”. A se observa termenul bivalent “poate”, ce acordă o notă de relativism. Şi spun bivalent, întrucât dacă loteriile ţi-ar zice “Poate vei câştiga”, nu joci. Dar la “Poate o să mori”, îţi asumi riscul. Life’s little ironies.

În concluzie, iată cum în ciuda aparentei lupte anti-fumat şi a numerelor de telefon ce încep cu 0800, pozicile astea cu picioruşe cu etichetă, gâturi golaşe şi culori agresive au eficienţă minimă.